Reuniune de familie...de urgenta...

Strumf doarme si eu rasfoiesc netul.

Gasesc o stire cum ca datorita vremii, la Bacau, se trimit elevii acasa la ora 11..toti.

Eu sunt abia intrata pe fagasul asta de mamicie..dar evident urmaresc destul de mult problemele ce pot aparea. Si ma intreb..ce fac elevii ai caror parinti sunt in delegatie sau poate lucreaza la un magazin mic si nu pot pleca oricand..si o groaza de domenii in care, efectiv nu poti pleca des..si ...de urgenta. 

Mai ales ca, fiind decizia proaspata, poate nici nu pot fi anuntati parintii. Nu cred ca suna de la secretariat cineva personal, fiecare parinte..sa.l anunte ca urmeaza sa.i plece copilul pe strazi..pe ploaia asta..si cand ai 16 ani e una..cand ai 9 e alta...la 6 ani discutam din nou diferit..

Sau suna?

Ce se intampla in situatiile astea, cand o familie nu are pe cine delega sa vina in ajutor? Scoala unde isi incheie atributiile?

Se cauta OM!

Mergand pe aceleasi note ca in postarea de ieri, fac un sondaj de opinie : cati barbati de 35+, mediul urban, fumatori, absolventi de studii superioare sunt singuri. Si de ce..asta daca vor sa ne spuna..

Nu strica sa facem o mini baza de date, virtuala, sa vedem realitatea in materie de...burlaci.

De ce fac asta? De cand am inceput postarea ma gandesc ca nu e cea mai ok abordare..dar totusi ...

  Femei, de 30+ ani,singure, stiu. Si mai stiu ca incepe sa se puna accentul pe comportamentul barbatilor foarte mult. Se cere sa " fie oameni"..sa fie blanzi..sa fie capabili sa se intretina.
Se cere ca Ea sa aiba ceva de invatat de la El...sa ii fie partener...si multe multe altele..

Bineinteles ca intrebarea.." dar ea....Ea cu ce vine?" este gandita de noi toti...

Hai sa vedem dragelor...cu ce veniti voi..cu ce trebuie sa vina ei...si mai ales...cati, cine..si unde..sunt acei Ei de negasit...

Cand nu gasesti fericirea...sau ea nu te gaseste pe tine...

Se spune ca in viata sunt niste momente critice...ba ca sunt la 40 ani..ba la 30...dar ce te faci cand esti intre cele doua varste si ti se pare ca nimic nu e bun pentru tine?

Am prieteni care aveau un job stabil si nu aveau o relatie sa ii multumeasca..in cateva luni a aparut relatia..s.a schimbat job..oras.. s.a inceput o viata noua. Sau nu era nici jobul ok. Nici relatia nu mai era. Din nou..alt serviciu..alt oras. Si aparea enuntul fericirii...

Sunt si cazuri in care, cu toate schimbarile facute, ramane suferinta..oricat incerci sa schimbi lucruri din viata, parca mereu te agati de ceea ce iti aduce suferinta.

Si atunci ne intrebam..ce este fericirea? Unde o gasim? De ce..eu nu sunt fericit(a)? De ce pentru fiecare mic moment de bucurie, sufar inzecit?

Prea usor se asociaza fericirea cu dragostea. Este drept ca e cea mai usoara metoda. Chimic vorbind...cand suntem indragostiti suntem fericiti...daca ni se raspunde cu acelasi interes.

Dar fericirea e adusa si de un proiect nou? Poate de o iesire la teatru? Poate chiar mersul la o biserica? Oare cand iti iei un lucru dorit sau reusesti sa mergi intr.o calatorie, nu e o bucatica de fericire?

Cum putem face ca toate aceste lucruri mici, sa se transforme in acea fericire care sa ne dea energie sa mergem inainte, zambitori si optimisti?

Cred ca fericirea e liniste...e..calm. si e responsabilitate. Tu esti responsabil de fericirea ta..cel putin. Cred ca toate cunostintele mele care se plangeau de lipsa fericirii(evident dublata de un esec in dragoste) aveau in ochii mei probleme de responsabilitate...de asumare..de naivitate.
Si nu..nu vreau sa para ca sunt eu altfel...eu am avut noroc..si am avut prea multa ratiune cateodata, ignorand alte emotii.

Cred ca fericirea poate fi si o minciuna.. daca iti da impulsul de a te autodepasi.

Oare suntem vreodata Fericiti?