Se spune ca in viata sunt niste momente critice...ba ca sunt la 40 ani..ba la 30...dar ce te faci cand esti intre cele doua varste si ti se pare ca nimic nu e bun pentru tine?
Am prieteni care aveau un job stabil si nu aveau o relatie sa ii multumeasca..in cateva luni a aparut relatia..s.a schimbat job..oras.. s.a inceput o viata noua. Sau nu era nici jobul ok. Nici relatia nu mai era. Din nou..alt serviciu..alt oras. Si aparea enuntul fericirii...
Sunt si cazuri in care, cu toate schimbarile facute, ramane suferinta..oricat incerci sa schimbi lucruri din viata, parca mereu te agati de ceea ce iti aduce suferinta.
Si atunci ne intrebam..ce este fericirea? Unde o gasim? De ce..eu nu sunt fericit(a)? De ce pentru fiecare mic moment de bucurie, sufar inzecit?
Prea usor se asociaza fericirea cu dragostea. Este drept ca e cea mai usoara metoda. Chimic vorbind...cand suntem indragostiti suntem fericiti...daca ni se raspunde cu acelasi interes.
Dar fericirea e adusa si de un proiect nou? Poate de o iesire la teatru? Poate chiar mersul la o biserica? Oare cand iti iei un lucru dorit sau reusesti sa mergi intr.o calatorie, nu e o bucatica de fericire?
Cum putem face ca toate aceste lucruri mici, sa se transforme in acea fericire care sa ne dea energie sa mergem inainte, zambitori si optimisti?
Cred ca fericirea e liniste...e..calm. si e responsabilitate. Tu esti responsabil de fericirea ta..cel putin. Cred ca toate cunostintele mele care se plangeau de lipsa fericirii(evident dublata de un esec in dragoste) aveau in ochii mei probleme de responsabilitate...de asumare..de naivitate.
Si nu..nu vreau sa para ca sunt eu altfel...eu am avut noroc..si am avut prea multa ratiune cateodata, ignorand alte emotii.
Cred ca fericirea poate fi si o minciuna.. daca iti da impulsul de a te autodepasi.
Oare suntem vreodata Fericiti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu